Patrimoniu.
Monumente.
În Timișoara aveți peste 900 de motive pentru a ieși la plimbare, oricând.
Acesta este numărul clădirilor de patrimoniu din oraș,Timișoara având cea mai extinsă zonă de clădiri istorice din România. Fiecare cu povestea sa. Fiecare cu locul său. Așteptând să fie descoperite.
Piața Victoriei
Cea mai nouă piață din cartierul Cetate este astăzi centrul orașului. Povestea a început odată cu defortificarea Timișoarei (în primele decenii ale secolului al XX-lea), când a fost proiectat și construit un bulevard care a existat până la sfârșitul anilor 1980. Palate frumoase în stilul anilor 1900 au fost construite cu o viteză amețitoare între 1910 și 1914. Aici a funcționat una dintre primele linii de tramvai din Europa până în 1987. Cele două laturi lungi ale pieței erau locurile de plimbare ale localnicilor: partea stângă (cum priviți spre Catedrală) era numită „Surogat,” iar partea dreaptă era numită „Corso” și reprezenta locul pentru „lumea bună” care dorea să se plimbe.
Palatul Culturii
Probabil cea mai emblematică clădire din Timișoara. A fost construită între 1872 și 1875, în stil neorenascentist, după proiectul arhitecților vienezi Helmer și Fellner. Clădirea a fost afectată de incendii în anii 1890 și 1920. În timpul celei de-a doua restaurări, sala a fost decorată în stil neormânesc. În anii 1930, arhitectul bucureștean Duiliu Marcu a restaurat fațada principală sub forma unui arc de triumf.
În 2003, fațada principală a fost restaurată în forma actuală. După Revoluția din 1989, balconul clădirii are o semnificație istorică puternică, fiind locul de unde Timișoara s-a declarat prima oraș din România liber de comunism. Clădirea găzduiește acum patru instituții culturale: Teatrul Național, Opera Română, Teatrul German și Teatrul Maghiar.
Piața Libertății
De-a lungul timpului, aspectul pieței s-a schimbat. În perioada otomană, aici se aflau băile publice, bazarul și marele hambar. Ruinele băilor au fost excavate în 2014, iar contururile pereților și al pilonilor care susțineau podeaua sunt marcate pe pavajul pieței și pot fi ușor identificate în timpul unei plimbări. Configurația pieței pe care o vedem astăzi datează din secolul al XVIII-lea, din perioada habsburgică, când era numită Paradeplatz (Piața Paradă) și era centrul administrativ al orașului. Nu întâmplător, Primăria Veche se află pe latura de nord a pieței. Piața a fost recent renovată și a fost transformată dintr-o piață cu vegetație densă într-o piață pentru evenimente. Acum găzduiește spectacole și concerte în aer liber, Târgul de Crăciun, precum și terase și locuri de odihnă.
Sinagoga din Cetate
În mijlocul secolului al XIX-lea, după mai bine de un secol de restricții și discriminare, comunitatea evreiască primește aprobare pentru a construi o nouă sinagogă. Proiectul este încredințat arhitectului Carl Schumann, un discipol al lui Ludwig Förster, arhitectul sinagogii din Budapesta. Sinagoga este inaugurată în Rosh Hashanah (Ziua de An Nou) în 1865. Șapte ani mai târziu, sinagoga este reinaugurată în timpul vizitei împăratului Franz Joseph, unul dintre principalii donatori. Sinagoga, care căzuse într-o stare avansată de degradare la începutul anilor 2000, a fost renovată și redeschisă publicului în 2022. Acum este un loc de întâlnire pentru comunitatea evreiască și gazdă pentru evenimente culturale.
Piața Unirii
Piața, construită de administrația habsburgică în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, era inițial mărginită de clădiri cu cel mult un etaj, ceea ce îi conferea o aparență mai degrabă provincială. În secolul al XIX-lea, au apărut câteva clădiri cu două etaje, iar în primii ani ai secolului al XX-lea s-au construit clădiri cu trei etaje, unele dintre ele în stilul Art Nouveau. Printre clădirile baroce ale pieței, Domul Catolic Roman și Palatul Baroc sunt demne de remarcat. Prezența Bisericii Ortodoxe Sârbe, alături de cea Catolică, este dovada climatului de toleranță pentru care Timișoara este faimoasă. Astăzi, piața este cel mai animat loc din oraș, cu o mulțime de terase primitoare și fațade atent restaurate, cu culori vii.
Bastionul Maria Theresia
Este singurul care se mai află în picioare astăzi dintre cele nouă bastioane originale ale fortăreței Vauban, construite între 1732 și 1765 de administrația habsburgică. Bastionul găzduia „proviantul” (magazia de alimente) și magazia de praf de pușcă. Fortăreața avea în plan formă stelată, cele nouă bastioane reprezentând colțurile stelei, trei inele de fortificații și două șanțuri de apă. A fost atacată o singură dată, în timpul Revoluției din 1848, rezistând asediului ce a durat 107 zile. Acum găzduiește cafenele și restaurante, spații culturale și secțiuni ale Muzeului Banatului.